O staţie mică. De tren. O bancă. Un felinar, de care e prins un coş de gunoi din fier forjat şi plasă de sârmă. În coş şapte buchete de flori. Perpendicular pe bancă doarme Pitea Pavlovici. E învelit într-o pătură. Arată ca un vierme de mătase.
am adormit
am citit un pic şi-am adormit
ce mă miră e faptul că n-am apucat să citesc nici măcar două rânduri
şi-am aţipit
asta nu mi s-a mai întâmplat
cel puţin nu până acum
de obicei după prima pagină mă ia cu somn
dar trag de mine să citesc măcar o pagină
o pagină şi jumătate
mereu îmi zic
Pitea Pavlovici
trece şi ziua acesta
şi tu n-ai citit nici măcar o amărâtă de pagină acolo
o dată
o singură dată
am citit o carte întreagă înainte de-a adormi
Doamne
m-am zvârcolit toată noaptea
cu toate că nu prea obişnuiesc să mă zbat
eu dacă adorm dorm şi gata
dorm zdravăn ca urs
să nu mai aud în viaţa mea de o carte întreagă
citită înainte de somn
cel mai bine dorm când sunt nevoit să mă trezesc devreme
şi să întâmpin pe cineva la gară
de pildă acum
stau aici
şi aştept trenul
care soseşte de la Paris
pentru că în trenul
care vine de la Paris
se află Liubov Andreevna
iar eu sunt aici
ca s-o întâmpin
dar am aţipit
cu toate că
a fost aşa de bine
pot să spun cu mâna pe inimă
că am avut un somn
reuşit
acum să scutească dumneaei Libov Andreevna
şi să fie sănătoasă
de câte ori am aşteptat-o
şi nici măcar nu s-a sinchisit să apară
la început mi-a fost destul de greu să cred
că Liubov Andreevna n-a sosit cu adevărat
stăteam ceasuri întregi aici
aici
nemişcat pe bancă
când e frig nu e bine să te mişti
pentru că ţi se face şi mai frig
mai întâi se auzea trenul
şuierând la curbă
apoi şina
scârţâind
din pricina gerului
până ajunge aici
aproape de canton
face pe puţin jumătate de ceas
iar am adormit
mi se pare mie sau s-a auzit un tren
nu
nu mi se pare
s-a uzit un semnal de locomotivă
repede să ies în întâmpinarea dumneaei
dar ce să-i spun
distinsă Liubov Andreevna bine ai venit
te-am aşteptat cu nerăbdare cu drag
aici totul e aşa cum ştii
nimic nu s-a schimbat de când ai plecat
nu pot să-i spun aşa ceva
trebuie să fiu mai puţin protocolar
şi mai sincer
doar nu ne-am văzut de atâta amar de vreme
Liubov Andreevna bine ai venit
aşa
aşa
Libov Andreevna bine-ai venit
frig
ce zi e azi
Doamne m-am zăpăcit
nu mai ştiu nici măcar
în ce zi a săptămânii suntem
am aici câte un buchet
pentru fiecare zi a săptămânii
nu-i nimic am să-l iau pe acesta
e buchetul de joi
şi pe acesta
buchetul de sâmbătă
şi cel de miercuri
Liubov Andreevna
bine ai venit
nu înţeleg de ce mă agit de pomană
pe peron nu e nimeni
dincolo de linii
o fi coborât pe partea cealaltă
şi-acum aşteaptă
nimic
înapoi
repede
în spate
nu se zăreşte ţipenie de om
înapoi în faţă
poate să fie în
sala de aşteptare
să fi intrat cât a fost
peronul plin de fum
sala de aşteptare
e goală
oare cum o mai fi Liubov Andreevna
ce fiinţă cumsecade
simplă
un om cu care te-nţelegi de minune
eram mititel
să fi avut nouă anişori
tatăl meu mi-a tras un pumn în faţă
de mi-a dat borşul pe nas
avea bunul obicei să mă pocnească din senin
Liubov Andreevna ne-a văzut şi s-a speriat
de ce să-mi tragă un pumn în nas
doar eram un copil
de ce să loveşti un copil
şi de ce să-l loveşti în faţă
Liubov Andreevna
a aşteptat să plece tata
apoi m-a dus sus în odaia ei
şi m-a spălat de sânge
ce parfum avea Dumnezeule mare
şi ce zâmbet avea Dumnezeule atotputernic
iar când s-a aplecat să limpezească batista mi se pare
un sân i-a alunecat din strânsoarea bluzei
Dumnezeule fii bun şi milostiv
cu robul tău păcătos
care caută spre tine
m-a spălat de sudoare
de sânge
de mucişori
şi mi-a strecurat în palma umezită
din pricina ruşinii
bomboane de la Paris
cu cremă de coniac
şi de busuioc
Liubov Andreevna
ce fiinţă cumsecade
un om de milioane
când m-am deşteptat un câine pricăjit îmi lingea din palmă
ce mai vrei şi tu de la viaţă
pleacă
du-te de aici
vedeţi dumneavoastră
mă tot rog de oficialii noştri
să-i facem o mică primire
pe ce motiv
păi se întoarce de la Paris
şi ce-a făcut acolo
de unde să ştiu eu ce-a făcut acolo
ce întrebare-i asta
oameni buni gândiţi-vă bine
nu oricine se întoarce de la Paris
ştiţi voi ce-nseamnă asta
să pleci de aici
din orăşelul nostru amărât
şi să locuieşti la Paris
să stai acolo
numai atât şi ar fi destul
v-aş întreba care dintre domniile voastre
s-ar încumeta să locuiască în inima Parisului
şi-apoi ar voi să se mai întoarcă şi-acasă
nimeni
bine
îţi dăm fanfara
fanfara noastră
e compusă din patru membri
Ivan Petrovici
Saşa Kuzmici
Venea Lebedevici
şi Iura Mihailovici
ne-am dat întâlnire
aici în gară
pentru repetiţie
aştept
aştept
după o oră iese Saşa Kuzmici
din bodega gării
şi-mi spune că nu mai are rost să stau
de ce
pentru că
noi nu ne întâlnim în formulă completă
decât la concert
bun
atunci ne vedem înainte de tren
nu ne putem vedea nici înainte de tren
cum aşa
Ivan Petrovici
nu poate să vină
îl chinuie o durere de măsea de azi dimineaţă
alerg acasă la Iuri Petrovici şi îl rog ca pe Dumnezeu
să accepte mai ales pentru faptul că
suflatul în trompetă face să dispară
ca prin minune durerea de dinţi
Ivan Petrovici te rog te implor să spui da
nu
Ivan Petrovici o să fie bine o să vezi
nu
te rog să zici da numai de data asta
ştii tu cine vine tocmai astăzi de la Paris
nu
dulcea şi distinsa noastră Liubov Adreevna
cu chiu cu vai zice da
ne apropiem de gară
dar pe lângă noi trece sergentul în grabă
cu Saşa Kuzmici de braţ
ce s-a întâmplat
atenţiune-atenţiune
ticălosul de Saşa Kuzmici a băut atât de mult
încât s-a uşurat în faţa staţiei
ce ruşine pe urbea noastră
tocmai acum când soseşte
Internaţionalul de la Paris
atenţiune atenţiune
tot peronul e plin de pişatul lui
îl implor pe sergent să-l elibereze pe artist
acceptă cu o singură condiţie
care
Saşa Kuzmici să fie adus la secţie
de îndată ce se încheie festivitatea de primire
atenţie la linia unu
trenul şuieră la curbă
toată lumea e prgătită
distinsă Liubov Andreevna
bine aţi venit la noi
acasă e cel mai bine
vorba poetului
nostru
,,din alte ţări cu soare pline
pe unde-aţi fost şi voi străine
veniţi dragi păsări înapoi
veniţi cu bine,,
Liubov Andreevna
Liubov Andreevna
nu e nicăieri
numai eu ştiu de ce n-a apărut Liubov Andreevna
nu are bani sărăcuţa
încearcă să se împrumute
toţi promit care mai de care
ea rezervă bilet apoi ne dă de ştire că soseşte
dar când să primească banii ia-i de unde nu-s
ba că nu am atâţia bani
sau a intervenit ceva
mi-a dat fiul telegramă disperat de la facultate
are nevoie de bani scumpişorul
aşa şi pe dincolo
nişte canalii
nu fac altceva decât să se bucure
atunci când omul e la ananghie
abia aşteaptă să te vadă
cum te târăşti la picioarele lor
jigodii nu oameni
dar ea sărăcuţa de ea
cum i-a ajutat pe toţi
de multe ori chiar peste puterile ei
şi-acum nimănui nu-i pasă de ea
de unde ştiu toate acestea
chiar de la ea
primăvara trecută
stăteam la marginea livezii
doar noi doi ea şi cu mine
Liubov Andreevna
mai frumoasă
dar mai nefericită
ca niciodată
îmi spune
Pite Pavlovici
nu mai pot
vreau
să lepăd o dată povara asta blestemată
de pe suflet şi sunt sigur
că numai dumneata m-ai putea înţelege
iubi
şi ierta
iubi şi ierta
ieri aveam foarte mulţi bani
azi nu mai am nimic
soţul meu a fost bolnav
trei ani mi-am sleit puterile îngrijindu-l
nu mai ştiu ce e odihna
nici ziua şi nici noaptea
mi s-a uscat sufletul
am vândut vila de la Menton
ca să plătim datoriile
şi ne-am mutat la Paris
dar acolo el mi-a luat totul
şi m-a părăsit pentru alta
m-am îndrăgostit de un alt bărbat
dar acesta bea îngrozitor
a şi murit din pricina şampaniei
şi m-a lăsat pradă deznădejdii
într-o mare de datorii
de aceea am dorit să plec de aici
să fug cu ochii închişi
te rog
te implor
Pitea Pavlovici
acesta să fie secretul nostru
n-aş vrea să mai afle cineva
am săvă spun de ce mă aflu
singur în întâmpinarea dumneaei
pentru că mi-e dragă
dar asta nu înseamnă
că nu puteam să o aştept şi acasă
sau mai bine la locşorul nostru secret din livadă
dar am preferat să vin aici şi să-i spun totul
Liubov Andreevna
e în pericol
Lopahin Alexeevici
vrea să-i vândă proprietatea
livada
exact
însă fără ştirea dumneaei
Lopahin e un tip
dar mă calcă pe nervi
am auzit că mănâncă
o găleată de sfeclă murată zilnic
şi de castraveţi
lumea se cam fereşte de el
cică ar fi un tip periculos
zice
Libov Andreevna nu mai citi cărţi triste
te deprimează
spune-ne mai bine
cum e la Paris
broaşte ai mâncat
am auzit că se halesc
broaşte la greu
în capitala Franţei
şi melci
goange
urechelniţe
râme
viermi copţi
din Maroc
uneori sunt copţi
dar am auzit că se mănâncă şi vii
e adevărat
dumneata ai mâncat
viermi africani
Liubov Andreevna
tare aş fi vrut să ştiu ce gust au
cum poţi să spui aşa ceva în prezenţa dumneaei
totuşi e dulcea
şi distinsa
Liubov Andreevna
nu apucă să-şi termine vorba
se apleacă
culege de pe jos o râmă
o mestecă
şi-o înghite
în faţa dumneaei
spuneţi şi domniile voastre
cum poate să fie o râmă
socotită drept delicatesă
să gust
Lopahin
Lopahin
câteodată îmi vine să-l împuşc
dar pe urmă îmi zic
Pitea Pavlovici
dacă tu eşti un ameţit şi un papă lapte
nu are decât să îţi fie ciudă pe tine
şi nu pe Lopahin Alexeevici care e o minte
tipul ăsta ştie ce vrea de la viaţă
l-am auzit vorbind
voi face o licitaţie şi sigur voi câştiga
se poate şi mai simplu să fac nişte mici modificări
prin actele de proprietate
oricum Liubov Andreevna e falită
şi n-are bani de umblat prin tribunale
mai bine fac o licitaţie şi scap de gura lumii
unde mai pui că dacă nu facem ceva prosper
cu livada asta amărâtă în curând toată zona
va avea serios de suferit şi nu ştiu zău
dacă se va mai găsi cineva s-o scoată din amorţeală
nu vezi că nu face nimeni nimic
ne sfârşim încet în rezervaţia asta împuţită de molii
vişinele nu sunt culese de nimeni
putrezesc la soare
se adună o mulţime de muşte
şi viespi
tatăl meu a trudit ca un fraier pe moşia asta
dar mie nu mi-a plăcut să mă spetesc muncind
aşa cum i-ar fi plăcut lui să mă ştie
nici măcar nu m-a dat la învăţătură
nu prea înţeleg nimic din ce citesc
iar când scriu fac nişte berze
voi tăia toţi vişinii
aşa va face
se fac bani buni din mobilă
doar se ştie că vişinul e căutat pentru
desenul întortocheat al furnirului
sunt bani
dar nu de aici va câştiga
va face vile pentru turişti
o mulţime de pensiuni
mititele
cochete
poziţia e minunată
cu siguranţă veţi spune
acesta va fi un câştig
bine-bine numai că
Lopahin Alexeevici nu se gândeşte la turistul rus
nici-o clipă
nici măcar o secundă
spune că turistul rus n-are decât să meargă-n România
acolo băutura e ieftină şi clima e blândă
sau în Bulgaria ori în Serbia unde va voi
el va face aici vile de lux pentru europeni
va tăia toţi vişinii
Pitea Pavlovici
ce-ai face dumneata cu livada dacă ar fi a dumitale
mă întreabă Lopahin Alexeevici într-o seară
hai nu te mai preface că n-ai auzit
livada
dacă ar fi propritatea dumitale
ce-ai face cu ea
nimic ce să fac
aş păstra-o pentru vindecarea sufletelor
să vină oamnei din lumea întreagă
când sunt vişinii în floare şi să se bucure
să se plimbe prin livadă
şi să uite de necazuri
de ambiţii
sarcini importante
eu m-aş strecura printre ei
încet să nu-i tulbur
şi le-aş da ceai
eşti un bou Pitea Pavlovici
avea dreptate tatăl dumitale
un mare bou
din pricina oamenilor ca dumneata
provincia noastră nu înaintează
nu numai că nu înaintează dar stă pe loc
e moartă
ce idei măreţe zac în tărtăcuţa unora
nu zic că asta cu să vină oameni din toată lumea mi-a plăcut
hai recunoaşte Pitea Pavlovici
la urma urmei tot pe lângă vile şi pe lângă turişti
te învârţi şi dumneata
da’ abureala aia cu vindecarea de suflet ce mai e
turistul vine aici să râgâie pricepi
ce sfeclă mişto am halit în Rusia
nu se compară cu nicio sfeclă din lume
sfeclă am mâncat şi în România da’ aia e vax
pe lângă ce-am găsit noi aici
ce ceapă murată are Lopahin Alexeevici
să-ţi baţi copiii cu şapca udă
basamac
mere mici amărui
porumbre
ce beţii am tras în Rusia
m-am târât prin mocirlă
pe lângă ziduri de mi-am zdrelit pielea de pe degete
şi m-am pişat pe mine de câte ori am avut chef
votca rusească nu se compară cu nici-o votcă
de pe planeta asta
cine-i născut în ianuarie
hai sus hai sus hai sus
să bea paharul până la fund
bea-l tot bea-l tot bea-l tooot
trăiască votca
când plec de-aici vreau să duc cu mine
o stivă de sticle
sau două
drept amintire
vă întreb şi pe domniile voastre
ce-şi poate dori un bărbat
după ce a băut
a halit ca un urs
şi s-a plimbat printre mesteceni
notează Pitea Pavlovici
de asta avem noi nevoie aici
de mesteceni
când spui Rusia spui mesteceni
şi nu vişini
vişini avem cu toţii acsă în prostie
ce-şi poate dori dumnealui bărbătuşul
când e singur
deprimat
departe de cei dragi
o rusoaică
s-o desfacă încet
iar din rusoaica asta mare să iasă alta mai mică
blondă să zicem
şi din rusoaica blondă să iasă alta
roşcată să zicem
aici ne lovim de singura problemă reală
nu mai sunt rusoaice frumoase
toate au plecat în Germania de est
să fie staruri
nu-i nimic
avem şi soluţii pentru situaţii de criză
cumpărăm moldovence
dacă nu se vor isprăvi şi acestea
că de-o bună bucată de vreme au luat drumul Italiei
nu ştiu zău ce le-a apucat
cu asta pleacă turistul din Rusia
cu votcă
şi cu matrioşe care să-i amintească de ciugu-lugu
prin otavă cu fetele moldovence
de asta are nevoie turistul când vine în Rusia
nu de suflet
mare bou mai eşti Pitea Pavlovici
bou şi măgar totodată
avea dreptate tatăl dumitale
poate că e aşa Lopahin Alexeevici
dar nu aceasta este adevărata Rusie
vom munci vom crea ai să vezi
vom naşte adevărate opere de artă
care să arate lumii faţa curată a spiritului nostru
lumea întreagă se va minuna de bogăţia sufletului slav
am înfiinţat un cerc de pictură
Saşa Kuzmici Ivan Petrovici
Venea Lebedevici Iura Mihailovici
şi cu mine
ne-am ghidat după manualul
arta pe înţelesul tuturor
acolo scrie că pentru artiştii începători
nu există nici-o restricţie
asta ne-a dat curaj
manualul ne mai învaţă
care ar fi bunăoară cele mai fertile clipe de creaţie
la răsărit
cînd plouă
sau atunci când te simţi copleşit
de o emoţie atât de mare încât nu mai poţi s-o mai stăpâneşti
decât printr-o manifestare artistică
vom picta
şi toate lucrările le vom vinde turiştilor la plecare
cu siguranţă le vom pricinui o bucurie mai adâncă decât
aceea de a purta cu ei matrioşe şi votcă drept amintire
am achiziţionat şevalete
vopsele
pensule
şi ne-am dat întâlnire după trei zile să vedem ce-a ieşit
aştept plin de nerăbdare să înceapă
vernisajul primei
poate şi ultimei expoziţii
din istoria atât de încărcată
a micuţului nostru orăşel
după trei zile iese Saşa Kuzmici
din bufetu gării şi-mi spune
că n-a făcut nimic
pentru că i-au furat pânza
pe când se troznea la bufet
la răsăritul
pânză ar mai fi găsit dar i-au luat
şi pensule
şi pensule ar fi făcut rost nu-i vorbă
dar i-au luat culorile
cum să pictezi fără culori
dumneata Ivan Petrovici
eu
da eu mi-am pictat fântâna din curte
a ieşit bestială
dar pe când dormeam
nevastă-me a a lăsat să iasă porcii în ogradă
şi câinii de porci că nu le poţi spune altfel
mi-au ros şevaletul
pânza
pensule
culori
tot
şi nu am putut să mă prezint cu nimic aici
la vernisaj
că nu era să vin cu porcii
Venea Lebedevici dumneata ce-ai păţit
în dumneata mi-era nădejdea
Venea Lebedevici cu dumneata vorbesc
eu
am compus un asfinţit de soare
dar a venit nevastă-mea şi m-a întrebat
eu unde-s
atunci eu i-am spus că ea nu e
cum adică să nu fiu
destul de rău
şi ca să nu o supăr pentru că nu vreau s-o supăr pentru nimic în lume
am pictat un asfinţit de soare cu nevastă
nu e bine
de ce draga mea am întrebat-o
uită-te la soare cât e de mare
şi eu abia dacă mă văd
atunci am compus o nevastă mare şi un soare mic
iar nu e bine
de ce
eu nu sunt atât de grasă
şi nici atât de întunecată
am încercat altceva
o evasă lu lu minoasă
şi altceva
uite-aşa Pitea Pavlovici
nici n-am simţit când au trecut cele trei zile
dumneata Iura Mihailovici
eu sunt un geniu nu compun niciodată la comandă
n-am simţit nici un fel de emoţie drept dovadă n-am pictat nimic
avea dreptate Lopahin Alexeevici
turiştii vor pleca din Rusia cu votcă
şi matrioşe drept amintire
(un tren care şuieră în depărtare apoi se apropie încet)
s-a auzit trenul
repede
Liubov Andreevna bine-ai venit
Liubov Andreevna bine-ai venit
(trenul se apropie trece prin staţie dar nu opreşte)
de ce nu opreşte trenul
trebuie să oprească
nu se poate
mecanicul doarme
de ce nu trage maneta potrivită
care face să se înţepenească roţile
opriţi
e destinul unui om în joc
de ce nu ne-a anunţat nimeni
funcţionari de la calea ferată
cum vă lasă Dumnezeu pe faţa pământului
să vă batjocoriţi semenii în aşa hal
de câtă cruzime puteţi da dovadă uneori
încât nici măcar nu binevoiţi a ne înştiinţa
că trenul de la Paris nu mai staţionează la noi
din fericire toate trenurile
au în dreptul staţiei noastre restricţie strictă
(se urcă pe bancă)
de aici
poţi cu uşurinţă să vezi toţi călătorii
în primul vagon nu e nimeni
iar în al doilea e un singur pasager bătrân
uitat de soartă şi de bunul Dumnezeu
drum bun tăicuţule
poate e mort
drum bun
ultimul
nici aici nu e nimeni
toate trenurile vin de la Paris
fără Liubov Andreevna
mint
se zăreşte o siluetă de femeie
oare e adevărat
sau e doar o nălucă
biată plăsmuire a minţii mele obosite
de atâta aşteptare
e ea
Liubov Andreevna
Maică Fecioară
şi voi îngeri preacuraţi
bucuraţi-vă
nimic nu e-n zadar
Liubov Andreevna sunt eu
mă recunoşti
eu Pitea Pavlovici
m-a recunoscut
păzeşte-te drăguţa mea
ticălosul de Lopahin
e pe cale să-ţi vândă livada cu vişini cu tot
da
livada
tocmai azi are loc o licitaţie
şi eu ştiu că pe dumneata
nu te-a anunţat nimeni
şi mai ştiu că ai mare
nevoie de bani
Liubov Andreevna ce-i cu dumneata
nu
pentru nimic în lume
să nu faci asta
să nu cobori
mergi până la Moscova la Moscova la Moscova
nu mai e mult
să nu
Doamne Dumnezeule
nu sări
nu sări
(se aude un ţipăt de femeie, un fluierat de tren, zgomotul roţilor de tren care se îndepărtează, linişte)
cum voi putea să îndur atâta nefericire
(îngenunchează lângă locul unde a sărit femeia din tren)
adineaori eram în al nouălea cer
la vederea ei
Liubov Andreevna
cea mai dragă fiinţă a vieţii mele
ai milă de mine Doamne
de-acolo din înaltul cerului
întoarce faţa de la fapta mea ticăloşită
am vrut şi eu să-i fiu de folos
măcar o dată în viaţă
şi sărăcuţa de ea
şi cu ce m-am ales
(aşează florile pe calea ferată)
acesta e buchetul de luni
şi buchetul de marţi
buchetul de miercuri
nu
pentru nimic în lume
nu trebuia să cobori
ai nimerit tocmai sub roţile trenului
sau dacă ai vrut s-o faci intenţionat
atunci mă voi ruga pentru tine
tot restul vieţii mele
să ştii drăguţa mea că viaţa
e darul cel mai însemnat din partea lui Dumnezeu pentru noi
iar ceea ce facem noi cu viaţa noastră e darul nostru pentru el
cum voi mai putea trăi de azi înainte
buchetul de vineri
cel de sâmbătă
şi buchetul de duminică
(se apleacă sărută pământul şi găseşte o mână rătăcită din pricina impactului)
ce văd
rochia
dacă mă uit mai atent
rochia aceasta nu-i a ei
nici mănuşile
şi nici blana
ea nu purta niciodată blană
inelul
nu e Liubov Andreevna
e Ana Karenina
ce tragedie
şi Liubov Andreevna
oare cum o mai fi Liubov Andreevna
primăvara trecută stăteam la marginea livezii
doar noi doi
ea şi cu mine
Liubov Andreevna mai frumoasă ca niciodată citea
livada mea dragă
îngerii cerului nu te-au părăsit
simt cum din fiecare trunchi mă priveşte câte un suflet
îmi vine să alerg
să râd
să plâng de bucurie
ce dumnezeiască fericire
sfârşit