Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa se încheie în acest weekend la Teatrul Naţional din Bucureşti cu două reprezentaţii ale unui spectacol ce se anunţă foarte incitant: “Casa europeană. Prologul unui Hamlet fără cuvinte”, montare a Teatrului Lliure din Barcelona, în regia lui Alex Rigola, spectacol la care Cotidianul şi Teatrul Bulandra îşi invită cititorii/spectatorii de elită.
Un decor spectaculos, înfăţişând un bloc de trei etaje în mărime naturală, un “castel” Elsinore în variantă mic-burgheză. (Impresionanta scenografie e semnată de Bibiana Puigdefàbregas.) Ca într-un joc voyeurist, publicul poate vedea ce se petrece în fiecare cameră. Povestea nu este propriu-zis cea din “Hamlet”, ci momentele ce preced începutul tragediei shakespeariene, aşa cum sunt ele imaginate de regizor. Un bogat businessman moare în împrejurări ciudate.
Văduva şi fiul său se întorc acasă după înmormântare, iar celelalte personaje intră în scenă, unele după altele, pentru a-şi prezenta condoleanţele. Fiind un spectacol de teatru gestual, personajele se vor dezvălui doar din mimică şi gesturi, iar spectatorul îi va recunoaşte, cu nedisimulată plăcere intelectuală, chiar şi fără ajutorul textului, pe Gertrude, pe Claudius, pe Polonius, pe Laertes, pe Hamlet şi pe Ofelia.
Spectacolul lui Alex Rigola nu este doar o lectură postmodernă a clasicului Shakespeare, ci o creaţie în sine, o construcţie dramatică ce se susţine impecabil. Sigur că nu Rigola a inventat America. Teatrul gestual este experimentat de ani buni de regizori mai mari sau mai “mici”. De pildă, anul acesta, în cadrul FNT, bucureştenii au fost pe de-a-ntregul cuceriţi de montarea lui Alvis Hermanis, “Sunetul tăcerii”, iar “Hamlet” a fost folosit drept material didactic într-un spectacol similar de vocea sonoră a teatrului ucrainean, Andriy Zholdak, care a montat cu succes şi prin partea noastră de lume.
cotidianul.ro